ocinaș - explicat in DEX

ocinaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCÍNÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener. (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] – Din sl. otĩcĩ našĩ.

ocinaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ocináș (ocináșe), s. n. – Tatăl nostru, rugăciune duminicală. – Var. înv. ocenaș. Sl. otče našu (Tiktin). Sec. XVI, astăzi în Trans. (îl folosește Rebreanu).

ocinaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
ocináș m. (d. ocină). Vechĭ. Moștenitor.

ocinaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocináș (înv., reg.) s. n., pl. ocináșe

ocinaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCINÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener: (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] — Din sl. otĭcĭ našĭ.