ochiuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OCHIULÉȚ,ochiulețe, s. n. Diminutiv al lui ochi1. – Ochi1 + suf. -uleț.
ochiuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ochiuléț s. n., pl. ochiuléțe
ochiuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OCHIULÉȚ,ochiulețe,s. n. Diminutiv al lui ochi1.— Ochi1 + suf. -uleț.