opincă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)opíncă (opínci), s. f. –
1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată de piele dreptunghiulară legată cu fîșii de piele. –
2. Clasă țărănească, țărănime.
Sl. opinuku „încălțăminte”, din
sl. opęti, opiną „a acoperi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Miklosich,
Lexicon, 513; Cihac, II, 228; Meyer 315; Conev 84),
cf. sl. opanica „talpă”,
bg. opinak, opinci, sb.,
cr.,
slov.
opanak, ceh. opanky, rus. opanka, alb. opingë. Ipoteza unui
sl. *
opęka (Byhan 324) nu pare necesară. –
Der. opincar, s. m. (producător de opinci; țăran), cu
suf. -
ar (
der. din
bg. opinčari, sugerată de Conev 75, nu-i posibilă);
opincărime, s. f. (clasa țărănească);
opincărie, s. f. (atelier, prăvălie de opinci);
ochincea, s. f. (gențiană, Gentiana cruciata), pornind de la
pron. patalizată a lui
-pi- ›
-chi-, proprie
Mold. (Philippide,
Principii, 97; după Tiktin ar fi o deformare populară a lui gențiană).