ochet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ochét (inel întăritor) s. m., pl.
ochéțiochet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHÉT, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (
Reg.) Ochi
1 (II4). [
Var.:
ochéț, ochéte s. m.] —
Ochi1 +
suf. -eț.