ocheniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OCHENÍȚĂ,ochenițe, s. f. (Iht.; reg.) Diminutiv al lui ocheană. – Ocheană + suf. -iță.
ocheniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ocheníță s. f., g.-d. art. ocheníței; pl. ocheníțe
ocheniță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OCHENÍȚĂ,ochenițe,s. f. (Iht.) Diminutiv al lui ocheană.— Ocheană + suf. -iță.