ochelariță - explicat in DEX

ochelariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCHELÁRIȚĂ, ochelarițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori galbene și cu fructele în formă de ochelari (Biscutella laevigata). – Ochelari + suf. -iță.

ochelariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocheláriță s. f., g.-d. art. ocheláriței; pl. ochelárițe

ochelariță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ochelariță f. plantă erbacee cu florile galbene al cării fruct e o teacă în formă de ochelari (Biscutella laevigata).

ochelariță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCHELÁRIȚĂ, ochelarițe, s. f. Plantă erbacee din familia cmciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori galbene și cu fructele în formă de ochelari (Biscutella laevigata). — Ochelari + suf. -iță.