ochelariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHELÁRIȚĂ, ochelarițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori galbene și cu fructele în formă de ochelari
(Biscutella laevigata). –
Ochelari +
suf. -iță.