ochelarist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHELARÍST, -Ă, ochelariști, -ste, s. m. și
f. (
Fam.) Persoană care poartă ochelari. –
Ochelari +
suf. -ist.ochelarist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ochelarist, -ă, ochelariști, -ste adj. care poartă ochelari
ochelarist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ochelaríst (
fam.)
s. m.,
pl. ochelaríștiochelarist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHELARÍST, -Ă, ochelariști, -ste, s. m. și
f. (
Fam.) Persoană care poartă ochelari. —
Ochelari +
suf. -ist.