ocheană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHEÁNĂ, ochene, s. f. Pește lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsală cenușie-albăstrie, iar cea ventrală albă și cu aripioarele roșii; babușcă
(Rutilus rutilus). ♦ Roșioară. [
Var.: (
reg.)
ocheán s. m.] –
Ochi1 +
suf. -ean.ocheană (Dicționaru limbii românești, 1939)1) ocheánă f. V.
ochean 1.ocheană (Dicționaru limbii românești, 1939)2) ocheánă f., pl.
ene (d.
ochĭ, pin [!] aluz. la roșeața lor la acest pește). Un mic pește de rîŭ cu ochiĭ roșĭ și aripile roșiatice (
cyprinus erythrophthálmus) saŭ și alb peste tot. V.
sorean.ocheană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocheánă (pește)
s. f.,
g.-d. art. ochénei; pl. ochéneocheană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHEÁNĂ, ochene, s. f. Pește lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsală cenușie-albăstrie, iar cea ventrală albă și cu aripioarele roșii; babușcă
(Rutilus rutilus). ♦ Roșioară. [
Var.: (
reg.)
ocheán s. m.] —
Ochi1 +
suf. -ean.