ochean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHEÁN1, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din
it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în
-an.ochean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.ochean (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ocheán,
ocheáni, și
ocheáne, s.m. și n. (reg.)
1. regina peștilor.
2. (s.n.) vârtej de apă.
ochean (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCHEÁN s. n. instrument optic care apropie obiectele depărtate. (după it.
occhialone)
ochean (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ochean, ocheane s. n. ochi.
ochean (Dicționaru limbii românești, 1939)1) ocheán n., pl.
ene și (răŭ)
eane, și
ocheánă f., pl.
ene (d.
ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.
ochean (Dicționaru limbii românești, 1939)2) ocheán (
ea 2 silabe), V.
ocean 2.ochean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocheán (instrument)
(-chean) s. n.,
pl. ocheáneochean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHEÁN1 ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața Pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. — Din
it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în
-an.ochean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHEÁN2 s. m. v. ocheană.