ocheadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHEÁDĂ, ocheade, s. f. Privire (semnificativă) aruncată cuiva pe furiș; închidere intenționată a ochilor pentru a atrage atenția asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. – Din
ochi2 (după
fr. oeillade).ocheadă (Dicționar de neologisme, 1986)OCHEÁDĂ s.f. Aruncătură de ochi (pe furiș, ascunsă); semn făcut cu ochiul. [Pron.
-chea-. / cf. fr.
oeillade, după
ochi].
ocheadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCHEÁDĂ s. f. aruncătură de ochi (pe furiș); semn făcut cu ochiul. (după fr.
oeillade)
ocheadă (Dicționaru limbii românești, 1939)*ocheádă (
ea dift.) f., pl.
e (d.
ochĭ, după fr.
oeillade; it.
occhiata). Privire semnificativă aruncată pe furiș uneĭ femeĭ din partea unuĭ barbat [!] orĭ invers. – Scris și
ochĭadă.ocheadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocheádă s. f.,
g.-d. art. ocheádei; pl. ocheádeocheadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHEÁDĂ, ocheade, s. f. Privire (semnificativă) aruncată cuiva pe furiș; închidere intenționată a ochilor pentru a atrage atenția asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. — Din
ochi2 (după
fr. oeillade).