ocheșel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ,ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișél, -eá, -ícă adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.
ocheșel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ocheșél (rar) adj. m., pl. ocheșéi; f. ocheșeá/ocheșícă, pl. ocheșéle
ocheșel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ,ocheșei, -ele,adj. (Rar) Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișél, -eá, -ícă adj.] — Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.