oceanologie - explicat in DEX

oceanologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCEANOLOGÍE s. f. Oceanografie. – Cf. oceanografie.

oceanologie (Dicționar de neologisme, 1986)
OCEANOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul complex al oceanului planetar. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < germ. Ozeanologie, cf. gr. okeanos – ocean, logos – știință].

oceanologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCEANOLOGÍE s. f. oceanografie. (< fr. océanologie)

oceanologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
OCEANOLOGÍE (‹ fr.; {s} gr. okeanos „ocean” + logos „știință”) s. f. Termen folosit de unii specialiști pentru studiul Oceanului Planetar, dar având același conținut (sferă de cuprindere, metode de studiu etc.) ca și oceanografia. Termenul scoate în evidență faptul că în prezent studiul oceanelor, este deosebit de complex, implicând specialiști din diferite ramuri ale științei (hidrologi, geologi, biologi etc.) și prezintă un interes deosebit având în vedere rolul major al oceanelor în menținerea echilibrului întregii planete.

oceanologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oceanologíe (-cea-) s. f., art. oceanología, g.-d. oceanologíi, art. oceanologíei

oceanologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCEANOLOGÍE s. f. Oceanografie. — Cf. oceanografie.