oceanolog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCEANOLÓG, -Ă, oceanologi, -ge, s. m. și
f. Specialist în oceanologie. – Din
germ. Ozeanolog.oceanolog (Dicționar de neologisme, 1986)OCEANOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în oceanologie. [Cf. germ.
Ozeanolog].
oceanolog (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCEANOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în oceanologie. (< germ.
Ozeanolog)
oceanolog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*oceanológ (-cea-) s. m.,
pl. oceanológioceanolog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCEANOLÓG, -Ă,
oceanologi, -ge, s. m. și
f. (Rar la
f.) Specialist în oceanologie. — Din
germ. Ozeanolog.