oceanografie - explicat in DEX

oceanografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCEANOGRAFÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din oceane și din mări și al reliefului și structurii fundului oceanelor și al mărilor; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. – Din fr. océanographie.

oceanografie (Dicționar de neologisme, 1986)
OCEANOGRAFÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor și al oceanelor din punctul de vedere al constituției fizice, al curenților, al florei și al faunei lor. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin, la diferite adâncimi, asupra plantelor și animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. océanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie].

oceanografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCEANOGRAFÍE s. f. ramură a hidrologiei care studiază oceanul planetar; oceanologie. (< fr. océanographie)

oceanografie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
OCEANOGRAFÍE (‹ fr.; {s} gr. okeanos „ocean” + „graphein” „descriere”) s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul și descrierea științifică a Oceanului Planetar (configurația țărmurilor, relieful și structura fundului oceanic și marin, dinamica și caracteristicile fizico-chimice ale apei, organismele vii care trăiesc în oceane și în mări, diviziunile oceanului planetar cu resursele minerale și biologice și valorificarea lor, managementul mediului oceanic). UNESCO definește o. ca știință nelimitată la ocean. Unul dintre fondatorii o. este L.F. Marsigli, autorul lucrării „Istoria fizică a mării” (1725), care a efectuat un studiu complex al G. Lyon.

oceanografie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*oceanografíe f. (ocean și grafie). Studiu oceanuluĭ (saŭ al măriĭ) din toate punctele de vedere.

oceanografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oceanografíe (-cea-no-gra-) s. f., art. oceanografía, g.-d. oceanografíi, art. oceanografíei

oceanografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCEANOGRAFÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul și descrierea științifică a oceanului planetar; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. — V. océanographle.