obștime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime.
obștime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) obștíme (înv.) s. f., g.-d. art. obștímii
obștime(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). — Obște + suf. -ime.