obsidian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSIDIÁN, obsidiane, s. n. Rocă vulcanică de culoare neagră sau brună-cenușie, cu înfățișarea sticlei topite, care a fost folosită în epoca de piatră pentru confecționarea armelor și a uneltelor. [
Pr.:
-di-an] – Din
fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].
obsidian (Dicționar de neologisme, 1986)OBSIDIÁN s.n. Rocă vulcanică de culoare roșiatică sau negricioasă, asemănătoare la aspect cu sticla topită. [Pron.
-di-an. / < fr.
obsidienne].
obsidian (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSIDIÁN s. n. rocă magmatică efuzivă sticloasă, roșiatică sau negricioasă. (< fr.
obsidienne, lat.
obsidianus)
obsidian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obsidián (-di-an) s. n.,
pl. obsidiáneobsidian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSIDIÁN,
obsidiane, s. n. Rocă vulcanică de culoare neagră sau brună- cenușie, cu înfățișarea sticlei topite, care a fost folosită în epoca de piatră pentru confecționarea armelor și a uneltelor. [
Pr.: -
di-an] — Din
fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].