obsesiv - explicat in DEX

obsesiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif.

obsesiv (Dicționar de neologisme, 1986)
OBSESÍV, -Ă adj. Referitor la obsesii, cu caracter de obsesie; obsesional. // adv. Obsedant. [Cf. fr. obsessif].

obsesiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBSESÍV, -Ă adj. referitor la obsesie. ◊ (adv.) obsedant. (< fr. obsessif)

obsesiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obsesív adj. m., pl. obsesívi; f. obsesívă, pl. obsesíve

obsesiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. — Din obsesie. Cf. fr. obsessif.