obsesiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSESIÚNE s. f. v. obsesie.obsesiune (Dicționar de neologisme, 1986)OBSESIÚNE s.f. v.
obsesie.
obsesiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*obsesiúne f. (lat.
obséssio, -ónis, asediŭ. V.
sesiune, obsedez). Acțiunea de a obseda. Starea celuĭ obsedat:
nu pot scăpa de această obsesiune.obsesiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)obsesiune f. acțiunea de a obseda și starea celui obsedat.
obsesiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSESIÚNE s. f. v. obsesie.