obsesie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSÉSIE, obsesii, s. f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. [
Var.: (
înv.)
obsesiúne s. f.] – Din
fr. obsession.obsesie (Dicționar de neologisme, 1986)OBSÉSIE s.f. 1. Imagine, idee care urmărește pe cineva neîncetat; preocupare chinuitoare.
2. Tulburare mintală provocată de o idee fixă (teamă, impulsie). [Gen.
-iei, var.
obsesiune s.f. / cf. fr.
obsession, lat.
obsessio – asediu].
obsesie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSÉSIE s. f. 1. imagine, idee care urmărește pe cineva neîntrerupt; preocupare chinuitoare. 2. tulburare psihică provocată de o idee fixă. (< fr.
obsession)
obsesie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obsésie (-si-e) s. f.,
art. obsésia (-si-a), g.-d. art. obsésiei; pl. obsésii, art. obsésiile (-si-i-)obsesie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSÉSIE, obsesii, s. f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. [
Var.: (
Înv.)
obsesiúne s. f.] — Din
fr. obsession,