observare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSERVÁRE, observări, s. f. 1. Acțiunea de
a observa și rezultatul ei. ♦ (Rar) Observație (
3).
2. (
Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date.
3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. –
V. observa.observare (Dicționar de neologisme, 1986)OBSERVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ Observație (3).
2. (
Mil.) Cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații; observație.
3. (
Statist.) Prima fază a cercetării, constând în înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. [<
observa].
observare (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSERVÁRE s. f. 1. acțiunea de a observa. ◊ observație (3). 2. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații. 3. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. (< observa)
observare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)observáre s. f.,
g.-d. art. observắrii; pl. observắriobservare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSERVÁRE, observări, s. f. 1. Acțiunea de
a observa și rezultatul ei. ♦ (Rar) Observație
(3). 2. (
Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date.
3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. —
V. observa.