observabil - explicat in DEX

observabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBSERVÁBIL, -Ă, observabili, -e, adj. Care poate fi observat. – Din fr. observable, lat. observabilis.

observabil (Dicționar de neologisme, 1986)
OBSERVÁBIL, -Ă adj. Care poate fi observat. [Cf. fr. observable, lat. observabilis].

observabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBSERVÁBIL, -Ă adj. care poate fi observat. (< fr. observable, lat. observabilis)

observabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*observábil, -ă adj. (lat. observábilis). Care se poate observa, pe care-l poțĭ băga de samă: eclipsa era observabilă.

observabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
observábil adj. m., pl. observábili; f. observábilă, pl. observábile

observabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
observabil a. ce poate fi observat.

observabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBSERVÁBIL, -Ă, observabili, -e, adj. Care poate fi observat. — Din fr. observable, lat. observabilis.