obsedà - explicat in DEX

obseda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder.

obseda (Dicționar de neologisme, 1986)
OBSEDÁ vb. I. tr. (Despre idei, imagini etc.) A preocupa intens, a urmări, a stărui în mintea cuiva. [< fr. obséder].

obseda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBSEDÁ vb. tr. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat. (< fr. obséder)

obseda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obsedá (a ~) vb., ind. prez. 3 obsedeáză

obseda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. — Din fr. obséder.

obsedà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obsedà v. 1. a fi mereu în jurul cuiva spre a se face stăpân pe spiritul său: a obseda pe un bolnav; 2. a importuna prin asiduitățile sale; 3. a turmenta cu stăruință, vorbind de anumite idei.