obsedat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSEDÁT, -Ă, obsedați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Om) preocupat, urmărit, chinuit neîncetat de o idee, de un sentiment, de o manie etc. –
V. obseda.obsedat (Dicționar de neologisme, 1986)OBSEDÁT, -Ă s.m. și f. Om urmărit neîncetat de o idee, de o manie etc. [<
obseda].
obsedat (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSEDÁT, -Ă s. m. f. om urmărit neîncetat de o idee, de o manie etc. (< obseda)
obsedat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obsedát adj. m.,
s. m.,
pl. obsedáți; adj. f.,
s. f. obsedátă, pl. obsedáteobsedat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSEDÁT, -Ă, obsedați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Om) preocupat, urmărit, chinuit neîncetat de o idee, de un sentiment, de o manie etc. —
V. obseda.