obsedare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSEDÁRE, obsedări, s. f. Acțiunea de
a obseda și rezultatul ei; obsesie. –
V. obseda.obsedare (Dicționar de neologisme, 1986)OBSEDÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a obseda. [<
obseda].
obsedare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obsedáre s. f.,
g.-d. art. obsedắrii; pl. obsedắriobsedare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSEDÁRE, obsedări, s. f. Acțiunea de
a obseda și rezultatul ei; obsesie. —
V. obseda.