obsedant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSEDÁNT, -Ă, obsedanți, -te, adj. Care obsedează. – Din
fr. obsédant.obsedant (Dicționar de neologisme, 1986)OBSEDÁNT, -Ă adj. Care obsedează. [Cf. fr.
obsédant].
obsedant (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSEDÁNT, -Ă adj. care obsedează, chinuitor. (< fr.
obsédant)
obsedant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obsedánt adj. m.,
pl. obsedánți; f. obsedántă, pl. obsedánteobsedant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSEDÁNT, -Ă, obsedanți, -te, adj. Care obsedează. — Din fit
obsédant.