obseda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSEDÁ, obsedez, vb. I.
Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din
fr. obséder.obseda (Dicționar de neologisme, 1986)OBSEDÁ vb. I. tr. (
Despre idei, imagini etc.) A preocupa intens, a urmări, a stărui în mintea cuiva. [< fr.
obséder].
obseda (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSEDÁ vb. tr. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat. (< fr.
obséder)
obseda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obsedá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
obsedeázăobseda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSEDÁ, obsedez, vb. I.
Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. — Din
fr. obséder.obsedà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)obsedà v.
1. a fi mereu în jurul cuiva spre a se face stăpân pe spiritul său:
a obseda pe un bolnav; 2. a importuna prin asiduitățile sale;
3. a turmenta cu stăruință, vorbind de anumite idei.