oarecare - explicat in DEX

oarecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OARECÁRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

oarecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*oáre cáre adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?)

oarecare (Dicționaru limbii românești, 1939)
oare-cáre pron. indefinit. Orĭ-care ar fi: un om oare-care, un oare-care (saŭ simplu oare-care: l-a întrebat oare-care). Despre lucrurĭ: o linie oare-care.

oarecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oarecáre¹ adj. pr. invar.

oarecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oarecáre² (înv., reg.) pr. m., g.-d. oarecắruia; f. oarecáre, g.-d. oarecắreia; pl. m. și f. oarecáre, g.-d. oarecắrora

oarecare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OARECÁRE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. — Oare + care.