oară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OÁRĂ1, ori, s. f. 1. (La
sg.; precedat de un
num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt.
2. (La
pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ)
Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut. ◊
Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ)
de câte ori! = în repetate rânduri, adesea.
De puține ori = rareori.
De câte ori = de fiecare dată. ◊
Loc. conj. Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată. –
Lat. hora.