oacheș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OÁCHEȘ, -Ă, oacheși, -e, adj. 1. Cu pielea feței de culoare închisă și cu ochii, părul și sprâncenele negre; brunet, brun;
p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare închisă, care bate în negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare închisă, care bate în negru.
2. (Despre oi) Cu pete negre în jurul ochilor. – Probabil
ochi1 +
suf. -eș.oacheș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)oácheș (oácheșe), adj. –
1. (Oaie) cu părul din jurul ochilor mai închis decît pe restul trupului. –
2. Brunet. –
Mr. oacliș. Din
ochi cu
suf. -
eș, cf. frunteș, coarneș, gureș (Pușcariu 1217; Tiktin; Candrea). În Banat,
Olt. și
Munt. (ALR, II, 5). S-a încercat să se explice acest cuvînt prin
bg. *vakleš (Pascu, II, 183) sau
vaklŭ „brunet” (Scriban); sau printr-o rădăcină
oc- care ar însemna „brunet”,
cf. oacăr (Pascu,
Beiträge, 35).
Der. ocheșică, s. f. (brunețică; oaie brumărie);
ocheșea, s. f. (plantă, Tageles patula). Din
rom. trebuie să provină
mag. basika (Drăganu,
Dacor., VII, 199),
slov.
vakeša, pol. bakieska.oacheș (Dicționaru limbii românești, 1939)oácheș, -ă adj. (mrom.
oáchiș, ceĭa ce ar cere etim.
ochĭ, adică „cu ochĭ negri vioĭ”, ca
gureș d.
gură. Cp. și cu bg.
vaklúša, oaĭe cu ochĭ negri, d.
vaklŭ, oacheș. Cp. și cu ung.
vákás, breaz). Brun, cu păru și ochiĭ negri saŭ de coloare închisă. V.
galeș.oacheș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)oácheș, -ă, (ochișea, otișea), adj. –
1. Oaie cu pete negre în jurul ochilor (Precup 1926). Alb cu cafeniu roată pe la ochi; alb cu roșu pe la ochi și obraz; alb cu puțin galben pe la ochi (Latiș 1993).
2. Oaie însemnată, conducătoarea turmei; despre care se crede că le îndeamnă pe celelalte oi (Bilțiu).
3. Oaie năzdrăvană (Papahagi 1925): „Oaia lui cea oacheșă” (Antologie 1980: 108). Oacheșu, poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din ochi (< lat. oculus) + -eș; Din rom. provine magh. bakisa, slov. vakěsa, pol. bakieska (Macrea 1970).
oacheș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oácheș (
pop.)
adj. m.,
pl. oácheși; f. oácheșă, art. oácheșa, pl. oácheșeoacheș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oacheș a.
1. care bate bine în negru, vorbind de coloarea ochilor, feței, părului;
2. cu sprâncenele negre;
3. cu un cerc negru în jurul ochilor (la oi). [Tras din
ochiu: epitet aplicat mai întâi oilor cu dungă neagră în jurul ochilor și apoi generalizat].
oacheș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OÁCHEȘ -Ă,
oacheși, -e, adj. 1. Cu pielea feței de culoare închisă și cu ochii, părul și sprâncenele negre; brunet, brun;
p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare închisă, care bate în negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare închisă, care bate în negru.
2. (Despre oi) Cu pete negre în jurul ochilor. —
Ochi1 +
suf. -eș.