năzdrăvănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În mitologia populară) Puterea, însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane. ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție.
2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie;
p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. –
Năzdrăvan +
suf. -ie.năzdrăvănie (Dicționaru limbii românești, 1939)năzdrăvăníe f. (d.
năzdrăvan). Faptă de năzdrăvan, excentricitate, bazaconie, poznă:
năzdrăveniile luĭ Nastratin Hogea.năzdrăvănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năzdrăvăníe s. f.,
art. năzdrăvănía, g.-d. art. năzdrăvăníei; pl. năzdrăvăníi, art. năzdrăvăníile