năzdrăvan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În mitologia populară; adesea substantivat) Înzestrat cu puteri supranaturale;
spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla.
2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.).
3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [
Var.:
năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] –
Ne- +
zdravăn.năzdrăvan (Dicționaru limbii românești, 1939)năzdrăván, -ă adj. (vsl.
ne-sŭdravĭnŭ, nesănătos, adică „nebun, excentric, isteț”, infl. de
năzdrăvenie, după
bădăran, -ănie ș.a. V.
dravăn). Măĭestru, care are puterĭ supranaturale, care știe trecutu și viitoru:
cal năzdrăvan (în poveștĭ). Cam nebun, excentric:
da de unde aĭ maĭ venit și tu, măĭ năzdrăvane ? – Și
ne- (Vc.).
năzdrăvan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năzdrăván adj. m.,
pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne