năzbâtie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂZBẤTIE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [
Var.:
năzbútie s. f.] –
Cf. sl. sŭ b y tije „întâmplare”,
ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbâtnâi.năzbâtie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năzbấtie (-ti-e) s. f.,
art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)