năzatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (
Reg.; despre cai) Sperios, fricos. –
Naz[uri] +
suf. -atic.năzatic (Dicționaru limbii românești, 1939)năzátic, -ă adj. (d.
a se năzări influențat de
nazat).
Mold. Rar. Căruĭa i se năzare, care-șĭ face spaĭmă:
cal năzatic.năzatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năzátic (
reg.)
adj. m.,
pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice