năvălnicie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂVĂLNICÍE s. f. (Rar) Impetuozitate. – Năvalnic + suf. -ie.
năvălnicie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) năvălnicíe (rar) s. f., art. năvălnicía, g.-d. năvălnicíi, art. năvălnicíei