năvod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjură și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [
Var.: (
reg.)
nevód s. n.] – Din
sl. nevodŭ.năvod (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)năvód,
năvózi, s.m. (reg.) câine mare; zăvod.
năvod (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)năvód (năvoáde), s. n. – Un tip de plasă de pescuit.
Sl. nevodŭ (Miklosich,
Lexicon, 421; Cihac, II, 214; Conev 74),
cf. sb. navod, ceh.,
rus. nevod, pol. niewód. –
Der. năvodar, s. m. (pescar).
năvod (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NĂVÓD (‹
sl.)
s. n. Plasă de pescuit de dimensiuni mari (100 până la 1.500 m lungime și 2 la 20 m lățime), confecționată din fire de cânepă, bumbac sau mase plastice. E compusă din două aripi între care se fixează matița. Se folosește la pescuitul în ape stătătoare (lacuri, bălți, eleștee, iazuri), în mare sau în râuri.
năvod (Dicționaru limbii românești, 1939)năvód și (Munt. Olt.)
nevód n., pl.
oade (vsl. rus.
névodŭ, sîrb.
navod. V.
zăvod 2). Cea maĭ mare plasă (de sute de metri) de prins pește (Maĭ mici sînt:
tifanu, oria, lăptașu, volocu ș.a.). – Și
novód.năvod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năvód s. n.,
pl. năvoádenăvod (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năvod n. plasă mare de prins pește:
cu năvodul se pescuește mai cu seamă toamna și iarna. [Slav. NEVODŬ].