năvleg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj.,
s. m. și
f. (
Reg.)
1. Adj.,
s. m. și
f. Nătâng (
1); (om) bădăran, necioplit.
2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. –
Et. nec.năvleg (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)năvlég (năvleágă), adj. – Prost. –
Var. nevleg, (
Olt.)
năvlig. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu
sl. nevolja „necesitate”;
cf. nevolnic și
sb. nevoljno, nevoljan „infirm”; dar lipsește veriga intermediară. Legătura cu
vlagă și cu
mag. névleg „nominal” (Scriban) este suspectă. În
Munt. și
Olt.năvleg (Dicționaru limbii românești, 1939)năvlég V.
nevleg.năvleg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năvlég (
reg.)
(nă-vleg) adj. m.,
s. m.,
pl. năvlégi; adj. f.,
s. f. năvleágă, pl. năvlége