năucitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [
Pr.:
nă-u-] –
Năuci +
suf. -tor.năucitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năucitór adj. m.,
pl. năucitóri; f. sg. și
pl. năucitoáre