năucie - explicat in DEX

năucie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.

năucie (Dicționaru limbii românești, 1939)
năucie f. Starea năuculuĭ, zăpăceală.

năucie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
năucíe (rar) s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei

năucie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
năucie f. stupiditate.