năsărâmbă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)NĂSĂRẤMBĂ, năsărấmbe, s. f. (
Trans.,
Olt.) Prostie, nerozie, stupiditate. (din
zgâmboi1)
năsărâmbă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))NĂSĂRẤMBĂ, năsărâmbe, s. f. (
Reg.) Greșeală făcută fără intenție; boroboață, poznă.
năsărâmbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năsărâmbă f. faptă prostească. [Origină necunoscută].