năsăilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂSĂÍLĂ s. m. sg. (
Pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. –
Nas +
suf. -ăilă.năsăilă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)năsăílă s.m. sg. (pop.)
1. om cu nasul mare; nărtilă, năsoacă, năsoi, năsotea, nărilă.
2. (reg.) persoană care se amestecă în toate.
năsăilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!năsăílă (
pop.)
s. m.,
g.-d. lui năsăílă