născocitură - explicat in DEX

născocitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.

născocitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
născocitúră f., pl. ĭ. Lucru născocit, invențiune scornitură.

născocitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
născocitúră (rar) s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri

născocitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
născocitură f. efectul născocirii: ficțiune, invențiune.