năsadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (
Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (
Reg.) Teanc.
2. (
Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din
năsădi (derivat regresiv).
năsadă (Dicționaru limbii românești, 1939)năsádă f., pl.
e și
ăzĭ (d.
a năsădi. Cp. cu
posadă).
Rar. Acțiunea de năsădi. Stratu de snopĭ așezațĭ ca să fie treierațĭ:
a băga caiĭ în năsadă. Treĭer.
năsadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năsádă (
pop.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. năsádei; pl. năsádenăsadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năsadă f. Mold. fațada ariei acoperită cu snopi de grâu:
năsada de bucate. [Serb. NASAD, plantațiune, morman de snopi].