nărăvie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NĂRĂVÍE,nărăvii, s. f. (Reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. -ie.
nărăvie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nărăvíe (reg.) s. f., art. nărăvía, g.-d. art. nărăvíei; pl. nărăvíi, art. nărăvíile