nărăveală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. 1. (
Pop.) Nărav (
1).
2. (
Reg.; în
expr.)
Om cu (sau
de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. –
Nărăvi +
suf. -eală.nărăveală (Dicționaru limbii românești, 1939)nărăveálă f., pl.
elĭ. Nărăvire.
nărăveală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nărăveálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli