nărăvaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. –
Nărav +
suf. -aș.nărăvaș (Dicționaru limbii românești, 1939)nărăvaș, -ă adj.
Vest. Nărăvit, cu nărav:
cal nărăvaș.nărăvaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nărăváș adj. m.,
pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșenărăvaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nărăvaș a. cu nărav:
calul nărăvaș.