nărtos - explicat in DEX

nărtos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

nărtos (Dicționaru limbii românești, 1939)
nărtós, -oásă adj. (d. nare, nărĭ, cu sufixu din burtos saŭ alt cuv.). Fam. Rar. Năsos, cu nasu mare. Fig. Pretențios.

nărtos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nărtos a. cu nasul mare: astăzi acela-i mai cuminte, care-i mai nărtos AL. [Formațiune analogică din nară (cf. pieptos, spătos)].