năramză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂRÁMZĂ s. f. v. naramză1.năramză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de
lămâie, năramză și
portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI].