năpăstuitor - explicat in DEX

năpăstuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

năpăstuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
năpăstuitor m. cel ce năpăstuește.