năprasnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂPRÁSNĂ, năprasne, s. f. (
Înv. și
reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊
Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-o dată, fără veste. – Din
sl. naprasĩno.năprasnă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)năprásnă adv. – Deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă. –
Var. năpraznă și
der. Sl. naprasĭno (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 212; Tiktin). –
Der. năprasnic, adj. (neașteptat, subit; fulminant, îngrozitor; uimitor, înspăimîntător),
cf. sl. naprasĭnŭ; năprasnic (
var. năprasnică),
s. m. și
f. (varietate de mușcată, Geranium Robertianum; varietate de clocoțel, Clematis erecta);
năprăsnicie, s. f. (repeziciune).
năprasnă (Dicționaru limbii românești, 1939)năprásnă f. (vsl.
naprasĭno, n. din
naprasĭnŭ, subit, vehement,
naprasiniĭe, mînie; rus.
naprasnyĭ, zadarnic, injust, subit,
naprásno, în zadar, pe nedrept).
Vechĭ. Azĭ. Munt. Rar. De năprasnă, pe neașteptate, subit, de odată.
năprasnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năprásnă (
înv.,
reg.)
(nă-pras-) s. f.,
g.-d. art. năprásnei; pl. năprásne